Inhalosedare

Dezvoltând fobii față de dentist şi tratamentul stomatologic, mulţi oameni preferă să nu îşi rezolve problemele dentare decât să treacă printr-o vizită la dentist. De aceea cabinetul nostru vine în ajutorul dumneavoastră cu aparatura necesară pentru realizarea tehnicii de inhalosedare.

Ce trebuie să ştiţi despre inhalosedare?

Protoxidul de azot a fost folosit pentru prima dată în anul 1844 pentru o extracţie dentară. Este un gaz incolor, neinflamabil, cu miros plăcut. Acesta poate creşte fluxul de sânge de la nivel cerebral şi nu declanşează efecte adverse asupra sistemului nervos.

Încă din 1960 tehnica de inhalosedare a fost inclusă ca disciplină de învăţământ în universităţile americane de stomatologie. Actualmente, în SUA  este folosita în proporţie de 90% de catre pedodonţi (medici dentişti pentru copii) şi 50% pentru tratamentul stomatologic al adulţilor.

Inhalosedarea este metoda prin care se obţine starea de sedare conştientă, adică reducerea nivelului de conştienţă cu păstrarea capacităţilor de colaborare ale pacientului cu medicul curant. Presupune inhalarea protoxidului de azot şi a oxigenului care se absorb în plămâni, apoi în sistemul circulator pentru ca la final să determine relaxarea pacientului pe parcursul tratamentului stomatologic. Acesta este capabil să răspundă satisfăcător la stimuli fizici sau comenzi vocale.

Tehnica permite reducerea anxietăţii, iar pacientul  va percepe mult mai atenuat vibraţiile, tracţiunile sau alte manevre executate de medicul stomatolog. Unul dintre mecanismele de acţiune ale N2O este acela de a reduce inhibarea secreţiei de endorfine de la nivelul sistemului nervos, astfel acestea producâdu-se în cantităţi mai mai decât de obicei şi determinând o relaxare musculară eficientă.

Sistemul de administrare este format din două tuburi , unul conţinând N2O iar celălalt O2. Fiecare tub prezintă un reductor de presiune, iar prin intermediul unor furtune sunt conectate la dispozitivul de dozare al amestecului gazos, numit şi debitmetru. Acesta nu va permite ca procentul de O2 din amestec să fie mai scăzut de 30%. Amestecul gazos ajunge prin intermediul a două furtunuri la masca nazală, iar pacientul va inhala gazul la nivel nazal. Aparatura mai prezintă şi un balon cu rol de rezervor de gaz în cazul în care cantitatea ajunsă la masca nazală nu este suficientă.

Avantaje ale sedării cu protoxid de azot:

  • Debut rapid de acţiune – ajunge la creier în 20 de secunde de la administrare, şi proprietăţile de relaxare şi analgezice se instalează la 2-3 minute de la administrare. Intensitatea sedării poate fi modificată de la moment la moment, permiţând medicului să crească sau să scadă profunzimea sedării;
  • Intervalul dorit de acţine: sedarea poate fi oprită atunci când nu este nevoie şi repornită (pentru a preveni un efect roller-coaster este de preferat ca această manevră să nu fie prea abruptă);
  • Fără efect de “mahmureală”. Gazul este eliminat din corp la 3-5 minute de la încetarea administrării;
  • Protoxidul de azot este uşor de administrat în doze incrementale până se obţine efectul dorit (titrare). Doctorul are control complet asupra administrării, astfel evitându-se supradozajul.

Indicaţiile sedării cu protoxid de azot:

  • Teamă, anxietate, fobii dentare – este necesară totuși o cooperare minimă între pacient și medic (nu se efectuează copiilor sub 3 ani);
  • Implantologie, chirurgie, endodonţie, parodontologie, protetică, odontologie;
  • Cu afecțiuni cardiovasculare – cu acordul medicului curant. Se constată o stare de relaxare cardiacă mai profundă prin inhalosedare decât prin anestezie generală în cazul persoanelor cu aritmii cardiace sau hipertensiune – protoxidul scade necesarul de oxigen la nivelul miocardului, astfel încât inima îşi desfăşoară activitatea mai bine;
  • Astm bronșic pentru că dispare stresul care poate declanșa o criză;
  • Pacienți cu reflex de voma exagerat;
  • Epilepsie, deoarece protoxidul de azot are proprietăţi anticonvulsivante;
  • Boala Parkinson împreuna cu doze mici de diazepam sau midazolam;
  • Pacienții cu afecțiuni hepatice, deoarece protoxidul de azot nu se metabolizează hepatic şi astfel nu supune ficatul unui stres suplimentar;
  • Pacienţii cu nevoi speciale ( handicapați );
  • Proceduri de lungă durată la copii;

Contraindicaţiile sedării cu protoxid de azot:

  • Obstrucții pulmonare cronice – emfizem pulmonar, bronşite cronice, bronhopneumopatii obstructive cronice (BPOC);
  • Congestie nazală persistentă sau obstructive nazală cronică – deviaţii de sept, vegetaţii adenoide, etc);
  • Boli cardiace majore (cord pulmonar);
  • Tulburări emoţionale severe, lipsă discernământ sau dependențe;
  • În tratamentul cu sulfat de bleomicină (cancer) și până la un an după tratament cu IMAO (tulburări psihice) – prezintă pericol din cauza variațiilor în activitatea catecholaminelor;
  • Deficit de Vitamina B12 sau anemie megaloblastică;
  • Retinopatie diabetică sau orice proceduri oculare, preparate injectabile, sau intervenții chirurgicale în ultimele 3 luni;
  • AVC in antecedente (nu tolerează concentrații scăzute de oxigen);
  • Sarcină – primul trimestru;
  • Scleroze multiple;
  • Infecţii ale tractului respirator superior;
  • Pacienţi cu afecţiuni psihice;

Indicația principală este în tratamentul stomatologic al copiilor. Singura condiție este să existe un minim de colaborare medic- pacient și acesta din urmă să suporte masca nazală. În caz contrar alternativa o reprezintă anestezia generală.

Inhalosedarea este cea mai sigura și mai eficientă metodă de sedare care îi oferă copilului/adultului o experiență pozitivă și relaxantă în timpul tratamentului dentar. La finalul sedării pacientul va avea o senzație de prospețime și bună dispoziție și va putea să își continue activitățile zilnice.

În timpul şedinţei de inhalosedare se administrează şi alt fel de anestezic?

Da, dacă se efectuează un tratament stomatologic care necesită anestezie locală (ex. extracţie).

Cum se efectuează „trezirea” şi cât durează efectul inhalosedarii?

Practic, nu putem vorbi despre „trezire”, pentru că pacientul este treaz pe tot parcursul intervenţiei. Profunzimea şi durata inhalosedării are marele avantaj că poate fi controlabilă, poate fi modificată de la moment la moment în funcţie de tratamentul stomatologic efectuat. Revenirea după inhalosedare este cea mai completă față de celelalte metode de anestezie – ea se realizează în câteva minute, prin inhalarea de oxigen 100%. Pacientul poate părăsi imediat cabinetul, neavând nici o restricţie.

În vederea inhalosedării trebuie să ştiţi că:

  • Este recomandabil să nu consumaţi lichide cu 2 ore înaintea intervenţiei şi alimente cu 6 ore înaintea acesteia;
  • Lentilele de contact, protezele dentare, agrafe de păr, meşe de păr, peruci, trebuie îndepărtate înainte de intervenţie;
  • NU folosiţi creme sau produse cosmetice (farduri);
  • Unghille NU trebuie să fie vopsite cu ojă;
Visit Us On Facebook